Eu sunt un înger și gata!
Un înger pribeag, rătacit,
un înger ce caută-n oameni
speranța de-a fi pe pământ.
Dorința de-a fi printre oameni
mă macină-n suflet adânc
și ce nu aș da ca să pot
trăi doar o zi pe pământ.
O zi să fiu om între oameni,
să simt că sunt liber, că pot
avea o credință în suflet,
avea o dorință, un scop.
Să-mi capăt dorința de viață,
să pot să trăiesc liniștit
și-n fiece zi dimineață,
să mă trezesc fericit.
Rătăcit printre oameni autor Constantin Sandic
Rătăcit printre oameni
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
4 Comentarii
Totul ce ai expus, e foarte firesc și omenesc, inclusiv îngerul..
Simplu și deschis ca totdeauna. Fericire, Constantin!
Multumesc mult
Trăind printre oameni un înger,
Ce vrea să fie ca toți,
Își pune catușe și lanțuri
Pe mîin, pe picioare, pe roți.
Își taie aripile albe
Și calea spre liberul zbor,
Se-ngroapă în lutul sălbatic
Și-și umple un suflet cu dor.
Un dor ce-l apasă întruna
Din piept, din adînc. Un suspin
Se rupe-n suflări sistematic,
Căci liberul este divin.
Aici între oameni pe Terra
Liberul este încins
În limete puse-n sisteme
Și-n lacăt disperat e închis.
Un înger e liber, ferește,
Un om e legat cu valori.
E mare aici diferență
Cînd stai pe pămînt și cînd zbori.
foarte frumos.