Mi-au părăsit toate muzele inima,
am rămas pustiit și sărac,
mi-au jefuit din suflet comoara,
nu am cuvinte, dar nu pot să tac.
Stau și le strig, să se-ntoarcă la mine,
nu pot să stau sărăcit în pustiu,
eu le implor tremurând de durere,
ele se fac parcă nici nu mă știu.
Eu le implor să îmi lase comoara
ce mă inspiră din suflet să scriu,
eu le implor să-mi întoarcă iubirea,
căci fără ea sunt sărac și pustiu.
Nu vreau avere, nu vreau bogație,
nu vreau nimic ce se vinde pe bani,
vreau doar putere, credință, iubire,
vreau doar iubire...nu-mi trebuie bani!
Nu-mi trebuie bani autor Constantin Sandic
Nu-mi trebuie bani
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!