Războiul meu,
cel dintre inimă și minte,
de ce nu l-ași opri,
de ce l-ași duce înainte?
Amurgul,
nu mai este colorat-
e negru acum,
când visele fac fum
și ard speranțe,
și-i păcat.
Azi este viața mea
o repetiție pentru ce-o fi?
când în Carpați,
atâția brazi sânt frați...
De propriul război, nu poți fugi.
Războiul meu,
cel dintre inimă și minte,
în lumea,
ce învață-a nu mai minte,
că în final,
minciuna-i fără rost
iar adevăru-i cine sânt
și nu cine am fost!
A. Lipcanu
Fără titlu
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!