Îngerul îngenuncheat

Avatar of sandicde sandic în Poezii Filosofice 0 comentarii

Un înger în fiece seară coboară aici, pe pământ,
Încearcă în lume să vadă, ce e mai bun și mai sfânt.

Dar oare, el are dreptate? Doar vede, că totul e fals
Și totul în jur e trădare, se vinde și dragostea azi!

Se vinde și frate, și soră și încă la preț de nimic.
Traim într-o lume nebună, unde nimic nu e sfânt!

Iar totul în jur e durere, se vinde, se cumpără tot,
O lume orbită de-avere, o lume nebună de tot !

Treziți-vă, oameni, odată, uitațivă-n jur să vedeți
Că viața durează-o secundă - acesta e timpul ce-aveți!

Un înger se roagă la oameni și lacrima-i curge încet...
Treziți-vă, oameni, odată! Treziți-vă și-o să vedeți

Că viața e marea avere, avere de neprețuit,
Dar lumea e surdă, e oarbă și nimeni n-aude nimic.

Iar el în genunchi se aruncă și inima-și zmulge din piept,-
Hai, uită-te, lume hapsână, acum în nimic nu mai cred!

Și îngeru-și pierde credința și pleacă de unde-a venit.
Rămâi tu, lume nebună, tu chiar că nu meriți nimic!

Îngerul îngenuncheat autor Constantin Sandic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!