Pe drum

Avatar of sandicde sandic în Poezii Filosofice 0 comentarii

Eu am un drum pustiu în față
și sunt puțin grăbit.
Uite-a venit și dimineața,
și soarele-a ieșit.

El încălzește printre ramuri
un suflet necăjit,
Ce a pornit la drum de-aseară,
dar încă n-a venit.

Da, sunt grăbit, dar oare unde
încerc ca să ajung?..
Poate-mi găsesc un loc pe lume, -
să fie și-n mormânt...

Un loc ce va fi pentru mine,
să fie doar al meu,
Căci nu mai am credință-n oameni
și nici în Dumnezeu!

Pe drum autor Constantin Sandic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!