Când dorul

Avatar of florindumitrude florindumitru în Poezii de Dor 0 comentarii

Când dorul țese la război
Din roua lacrimilor mele,
Că-i zi de luni sau zi de joi
S-a împletit covor de stele!

Că am prins ghemul ăsta-l vieții
Pe două vârfuri de andrele
Și-am croșetat prin fumul ceții
Și zile bune… și mai grele!

Am strâns în palme praf de lună
Cam cât un bulgăre de lut,
Și-am frământat din el suspine
Și zâmbete am mai făcut!

Din soare am furat lumina
Și focul lui să alung ploi,
Nemaiștiind a cui e vina…
Când pasul meu era greoi!

Din ochii tăi am luat albastru
Și l-am împrăștiat pe foi,
Apoi am rupt un colț de astru
Și mi-am făcut din el condei!



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!