Ultima suflare


Sufletul rânit sângerează,
inima bate încet,
din ochi lumina dispare,
o lacrimă-mi curge pe piept.

Un suflet tăcut,singuratic,
dar nu vrea să moară de loc!
Iar inima luptă să bată, -
nu poate să creadă că-i tot .

O lacrimă-mi curge pe față,
o lacrimă rece ca gheața
și dac-aș putea înțelege:
de ce oare-mi mângâie fața?

E cald, dar de ce oare tremur?
Îmi e oare frică să mor?
De parcă-aș avea vreun motiv
să nu vreau pe veci să adorm.

Ultima suflare autor Constantin Sandic



4 Comentarii

  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    Mda... Să fie oare real? Doamne ferește! Sper să fie imaginație poetică... Oricum e dezolant.


  • Avatar of sandicde sandic

    Vă mulțumesc din tot sufletul meu necăjit pentru comentariu.


  • Avatar of sandicde sandic

    Vă mulțumesc din tot sufletul meu necăjit pentru comentariu.


  • Avatar of pruteande prutean

    Deși foarte tristă, esența vieții mereu își face loc:
    - o lacrimă rece ca gheața
    de ce oare-mi mângâie fața?


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!