Nebunie

Unde e liniștea? Liniște nu-i.
Gândul se zbuciumă-n minte.
El vrea senzatii, vrea nebunii,
nu vrea să fie cuminte.

Unde mi-i drogul?- sufletu-ntreabă,-
unde e focul sălbatic?
Nu te ascunde, vino în grabă,
adu-mi un simț enigmatic.

Nu vreau nimic, nu-mi trebue pace,
vreau nebunia să curgă.
Hai, vino la mine, vino încoace,
vino așa, să-mi ajungă!

Lasă-mă-n pace, tu, modestie,
du-te de-aici, rațiune;
vreau să cuprind o lume întreagă
cu toată a mea pasiune.

Unde-i păcatul? Vreau să îl fac!
Vin și mă-mpinge-n ispită!
Fost-am prea bun, dar n-o să mai tac,
tăcerea deja mă irită.

Zgomote vreau, nu-mi trebuie liniște,
vreau muzica tare să cânte,
să cânte așa ca niciodată,
încât să mă scoată din minte.

Nebunie autor Constantin Sandic