Am rămas fără aer, când te-am văzut pe tine ,
puteam să te privesc așa o veșnicie,
dar mintea îmi zicea să fug de-a ta iubire,
că o să-mi ard destinul alăturea de tine .
Dar sincer, nu îmi pasă. Să ard, dacă mi-i dat,
că dragostea-i frumoasă, chiar dacă-s blestemat
și inima să doară atâta cât exist,
căci dacă-mi pierd iubirea, oricum, n-o să rezist .
Tu ești ca un narcotic ce mă omoară-ncet
și chiar dacă mă doare, eu încă te aștept,
iar când din nou, în chinuri, în patul meu mă zbat,
atunci mi se năzare că tu ești lângă pat .
Iar liniștea se lasă peste a mea durere,
în vise iluzorii mă las fără putere.
Aștept să vină clipa pe care o aștept,
să te mai văd odată, pe urmă pot să plec ...
Aștept autor Constantin Sandic
Aștept
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!