Mi-aduc aminte prima noapte
După o zi numai cu soare,
Îți sărutam buzele coapte
Iar tu cu-a ta îmbrățișare
Mă linișteai cum nu se poate...
S-a întâmplat cândva la mare!
Mi-aduc aminte dimineața...
(Cam pe la 5... era răcoare)
Cum tu îmi povesteai și viața
Și ce-ți dorești ca viitoare...
Oh, luminată-ți era fața...!
S-a întâmplat cândva la mare!
Mi-aduc aminte mângâierea...
Ce nici acum egal nu are,
Și sărutarea ta ca mierea
Ce-mi aducea al doilea soare
În suflet... să-mi fie averea...
S-a întâmplat cândva la mare!
Mi-aduc aminte săptămâna
Cu tine-n pat mai visătoare,
Voiai ca eu să îți cer mâna
Chiar într-o zi de sărbătoare
În care îți șopteam: Mi-ești zâna...!
S-a întâmplat cândva la mare!
Mi-aduc aminte și plecarea...
Ce te-a făcut să suferi tare,
Plângeai curat, priveai doar zarea
Și nu credeai că jocul doare
Iubind din prima zi la mare...
Aveai pe mână un inel
Soție, înger pentru el,
Dar nu uita nici tu c-a fost
Ceva ce încă e frumos
Când povestim la fiecare
CE S-A-NTÂMPLAT CÂNDVA LA MARE!
Te-am iubit mult! Cu dragoste, Elvis!
05.06.2022
S-A ÎNTÂMPLAT CÂNDVA LA MARE
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!