CIUDATĂ DRAGOSTE, NEBUNĂ

Sunt amăgit... nu mai sunt eu!
Și mă gândesc c-aici nu ești,
Dar lângă mine-ai fost mereu,
Nu ai știut să prețuiești!

Și simt apusul tot mai rece,
Privesc spre el ca niciodată,
Răsăritul? La fel trece
Cu tot cu dragostea-mi curată!

C-o greutate peste pleoape
Mă trezesc privind spre lună,
Nu mi-ești departe, nici aproape,
Melancolia iar se-adună!

Ciudată dragoste, nebună
A fost acea de ne-a unit,
Acum în inimă-mi răsună
Și pare că-i de neclintit...!

REC, 20.06.2022