MICA TAINĂ A TIMPULUI

de ISTRITEANU în Poezii Diverse 0 comentarii

Bobocul unei flori s- a umflat
Atât de mult încât...,
E aproape de soroc,
Dar are un mare noroc
De -o gingaşă ocrotire,
Ziua din zorii timpurii
Până la apus
E mângâiat părinteşte de soare
Cu razele sale calde şi îmbietoare,
Iar noaptea este luat cu schimbul de blânda lună
Ce -l alintă ca o mamă bună!
Totul până la sfârşit
Când se desface, înfloreşte
Şi pare că ... şi el clipeşte..,
într un fel...!
Aidoma unui copil când se naşte
Şi toate se petrec
Şi la om şi la floare
Ca într -o...,
Mică taină a timpului !



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!