Odă NEurei

întrecut- ne-ntrecut
și durut-mai durut;
ce va fi, ce-a trecut-
o memorie -n lut.

altă lume cu prunci-
doare tot ca atunci;
ura urcă spre nori-
oameni- generatori.

cineva va opri,
că altfel vom pieri;
va putea, va-ndrăzni
fără a mai urâ?

să-ntrerupă cumva
ce nu se-ntrerupea;
oameni vii peste vii,
apoi- inimi pustii...

cei de mor, se trezesc-
n-auzim ce gândesc;
ura-n noi pe pământ,
c-au murit suferind.

poate nu e ușor-
dor venit peste dor;
urcă-n inimi atunci
povestiri pentru prunci.

ce vor crește cândva,
ce la fel n-or ierta;
tăvălugul în nopți
pentru vii dinspre morți.

doar privirea spre cer-
toti lumina își cer;
așteptări pentru ploi
să mai spele prin noi...

la fel ca și cândva-
el iubea, ea iubea!
ce feeric atunci-
timpul curge spre nunți...

dacă nu s-a opri,
dacă iar n-or veni
ploi din ura de ieri
și-or pieri primăveri...

cât de mulți ne-om trezi,
cât de mulți vom opri
ura-n inimi la noi-
să nu nască apoi...
A. Lipcanu