Tu, acel care te crezi, om “mare”!
Că poți și vrei să fii tare,
Te încearcă capul ca să scrii
De la o zi la alta, te descrii.
Și după o pauză de timp
Te schimbi la fel , ca un anotimp.
Vântul te bate rece,seara,
Tu scrii din nou pentru a câta oară ?
Și joci mereu pe aceeași notă ,
Te aprinzi și cazi ușor in grotă .
Îți amintești și iarăși scrii!
De parcă mai suntem încă copii…)))
Om”mare”
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!