Cu gânduri mă petrec,
Căci nu mai vor să plece...
Din viața ta să plec?
Mi-ar fi toamna mai rece!
Când stelele dispar
Și ceru-mi plânge dorul,
Și-n inimă-mi apar
Iubirea-ți și fiorul...
Și nu uita că eu
Am vrut să-ți fiu aproape,
Cu focul cel sting greu...
Cu lacrimi peste pleoape!
Cât te doresc nu crezi,
Ești vina ce-am ales-o,
Nici dragostea n-o vezi
Pe care ți-am cules-o!
Aș vrea acum să-mi spui
Ce doruri te-nconjoară
Ca inima s-o pui
Pe a mea inimioară!
Eu te-am văzut în tot,
În tot ce mă încântă,
Revino antidot,
Căci am inima frântă!
REC, 18.09.2022
TE CHEAMĂ INIMA
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!