Toamna mea, plăzmuită din gânduri,
Ți-a făcut loc pe banca de alături.
Să adunăm din frunzele de castan, doruri..
Covoare de frunze se aștern sub noi,
Acei de atunci, prinși în plasa timpului.
Legați de ani și stâlciți de mersul lor.
Fiori..
Frici..
Doruri..
Amalgam de trăiri într-un buchet tomnatic.
Pentru două suflete pierdute prin amintiri.
08.09.2022
O toamnă pentru doi
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!