Umblu ca nebunul

Avatar of sandicde sandic în Poezii de Dragoste 0 comentarii

Umblu ca nebunul, nopțile, pe străzi pustii ,
toată lumea doarme, iar eu te aștept să vii .

Umblu-n fiecare seară, rătăcesc pe drumuri goale
și mă-ntreb în toată seara: te voi întâlni în cale ?

Timpul trece, totul trece, străzile rămân pustii.
Eu te-aștept seară de seară, însă poate tu nu știi.

Eu te-aștept să vii la mine și mereu voi aștepta,
să te strâng în brațe dulce și să fii pe veci a-mea,

Să ne ținem strâns de mână, împreună-ntreaga viață,
eu să fiu a ta lumină, tu să fii a mea speranță.

Umblu ca nebunul autor Constantin Sandic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!