Insomnie

Avatar of sandicde sandic în Poezii Diverse 0 comentarii

Peste deal se lasă ziua, vine noaptea-ncetișor,
cu privirea spre fereastră, mă gândesc cumva s-adorm.

Totu-i liniște, e pace, chiar și păsările dorm,
chiar și cerul cel albastru s-a întunecat de somn.

Pân-și vântul din ogradă a plecat peste câmpii,
nu mai vrea nici el să bată, se ascunde printre vii.

Peste deal, în depărtare, luna a plecat în nori,
nu mai vrea să lumineze, căci și ei îi este somn.

Nici o stea nu se arată, toate s-au ascuns în cer,
s-au culcat să li se-arate vise pline de mister.

În această armonie, toți în liniște adorm,
numai eu în lumea asta n-am odihnă și nici somn.

Insomnie autor Constantin Sandic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!