Prima iarna fara tine

Avatar of sandicde sandic în Poezii de Dor 0 comentarii

Cade din ceruri neaua,
iarna de-acum e în toi.
O iarnă fără de tine,
o iarnă fără de noi.

Singur mă uit pe fereastră,
vântul lovește în geam.
Mi-aduc aminte de viață,
de clipele când ne râdeam.

Fulguie-ncet peste dealuri,
totu-i frumos, e curat,
însă în suflet nici astăzi
nu pot să cred c-ai plecat.

Câtă durere în mine,
sufletu-mi arde în foc!
iarna, iată, revine...
Pe tine nu pot să te-ntorc.

Prima iarnă fară tine autor Constantin Sandic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!