Cine e ea?

Cine oare s-a dat lumii în vileag,
Prin stoluri mari de păsări călătoare?
Prin brâul casei, prospăt muruit,
Miros de iarbă verde pe cărare?

Dar cine oare cu avântul său nebun
A zdrențuit a iernii haină înghețată,
Și-aduce murmur de pârîie pe meleag.
Și-n pâlcuri cruzi de iarbă îl îmbracă?

Așteaptă o găleata plină ochi cu var,
De ieri de mama-n prag gătită.
Să-i plimbe peria ce stă uscată-n gard,
Prin conținutul său lăptos, de alb imaculat.

Cu albul ei să treacă peste noi,
Pe creștete, priviri și fețe aspre.
Să șteargă amprenta timpului lăsat
Pe chipiuri și suflarea omenească.

Cine e ea, care aduce peste noi
Miros de prospețime ce ne inundă.
Cine-i crăiasa care ne-a venit,
De zici că-n jur sunt pregătiri de nuntă?