Zbor în ecou...

Un rug ce s-a născut din sentimente,
Menit era să dea lumină și căldură,
Să nu moară întregul în fragmente,
Din dragoste să nu se nască ură.
Un rug ce s-a născut din sentimente...

Un dor tratat cu dragoste pe rană,
Menit era-n iubire să renască,
Să nu devină jertfă, nici pomană;
Divină împlinire din EL să crească,
Un dor tratat cu dragoste pe rană...

Un sentiment înjunghiat mișelește,
Blestemul ne-mplinirii chiamă să-l răzbune,
Când pentru iubire, trădare primește,
Lipsit fiind de speranță și nume,
Un sentiment înjunghiat mișelește...

Ecoul speriat nu mai vrea să revină,
La inima ce-a jurat mințind,
Acoperind cu mască de înger chip de jivină,
Bezmetic și negru gând,
Ecoul speriat nu mai vrea să revină...

Tristă cenușă, sinistră tăcere,
Resemnate, peste pustiu sentimental plutesc;
Acoperind intimitatea răpusă de durere,
Într-un profund accident sufletesc,
Tristă cenușă, sinistră tăcere...