Durere de inimă

Dacă ai ști ce mult doare
A mea inimă...
Cum ai lăsat-o însângerată, răvășită, grea...
Ai zmuls din ea tot râsul, toată bucuria,
Și ai lăsat-o înecată-n lacrimi...

Nu m-am gândit vreodată
Cât poate să doară
O inimă frântă...

E o durere constantă,
Ce se acutizează și apoi se cronicizează
Fără astâmpăr...

Mă doare... atâta de mult
Încât nopțile au devenit albe
Și somnul demult a renunțat să mă mai convingă să îl accept.

M-ai rănit așa mult... Atât de rece și crunt
Ai fost cu mine,
Încât nu pot să cred că
Tot tu ai fost cel care
Mi-a zis, șoptindu-mi sub lună plină:
"Te iubesc. Te iubesc cum n-am mai iubit vreodată pe nimeni. Nu îți voi da drumul nicicând."

Oare e dragostea cu termen de valabilitate atât de scurt?
Sau poate știai tu așa frumos să mă minți...

Oare sunt naivă pentru că am vrut să cred în dragoste?
Am vrut să cred în dragostea ta,
Și mi-am deschis inima cum n-am mai facut-o niciodată
Ca să o primesc...

Oare ai simțit?...

Oare regreți?...

Oare ești fericit?...

Oare te gândești la mine vreodată un pic?...

Atâta mă doare a mea inimă,
Și încă nu i-am găsit nimic să îi poată aduce vindecare...
Sângerează zilnic...
Uneori abundent, alteori câte un pic...

E durere de inimă
Pentru care nu există alt medicament
Decât îmbrățișări sincere, lungi...
Şi lacrim amare, și iertare...
Şi timp. Mult timp.