Mersul vieții

Pătura anilor îmi acoperă creștetul suav,
O pensulă-mi stropește tâmpla cam rărită
Cu pâlcuri argintii, pe care le ascund rușinată
De acei care sunt la fel de acoperiți cu ani.
Șiragul de amintiri își are locul său, dosit.
Cu orice zi trăită, tot mai plin, tot mai greu.
Căci fiecare mărgea își are umplutura sa,
De dor, lacrimi sau secvențe de amor.
Legată cu noduri, pe ața fragedă a vieții.
Prin scrisori parfumate, trimise doar în gând
Și vise pictate, călcate de timp în pământ.

Mariana Moroz