Iarn-aceasta mi-este rece,
Brațul tău nu mă mai strânge,
E trecut de ora zece,
Inima de zori îmi plânge!
Ploaia-și face loc în mine,
Vântul prin gânduri îmi bate,
Ce să fac să fiu mai bine
Când simt că nu se mai poate?
Stelele dispar din noapte,
Luna-mi plânge, sângerează,
Dorul de buzele-ți coapte
Nu mă lasă, mă urmează!
Ziua-mi pare tot mai tristă,
Noapte lungă, și mai sumbră,
Teamă că te pierd persistă
De o vreme mi-este umbră!
Ochii-mi plini sunt de tristețe,
Mâinile-mi sunt amorțite,
Trupul meu cere tandrețe,
Clipele? Mai chinuite...!
Rece - rece-i fără tine,
N-așteptam așa momente!
Toate-n jur îmi sunt străine,
Mă hrănesc doar cu regrete.
Lumea mai meschin se poartă,
False zâmbete-mi așază,
Dar mă-ncred în a mea soartă
Și-n iubirea noastră trează!
Lasă-mă să vin spre tine,
Spune-mi locu-n care ești!
Să te simt ar fi minune,
Te-aș iubi să mă iubești!
REC, 03.12.2022
TE-AȘ IUBI SĂ MĂ IUBEȘTI (II)
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!