Ziua pleacă, noaptea vine,
eu aștept să vii la mine.
Scumpa mea, eu te aștept
cu un foc aprins în piept .
Ca în fiecare seară,
eu te-aștept, a mea fecioară.
Poate mă găsești odată,
scumpa mea, frumoasă fată.
Pe-unde umbli și ce faci?
Spune-mi, dragă, de ce taci?
Poate ai uitat de mine?
Nu-nțeleg ce e cu tine !
Chiar nu vezi că totu-i clar?!
Viața toată-i un coșmar,
te aștept să mă răpești,
din coșmar să mă trezești.
Tu ești scumpa mea aleasă
ca să fii a mea mireasă,
să mă strângi la piept în brațe
și să-mi iei această viață.
Mireasa mea autor Constantin Sandic
Mireasa mea
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!