Eu îți spuneam că nu cred în iubire,
că nu există dragoste curată,
dar ce era în inimă la mine?
Desigur, o iubire adevărată.
Mă chinuiam să îmi ascund privirea,
te admiram, atunci când nu mă vezi,
îmi ascundeam în adâncimi iubirea
ce frică îmi era c-o să-ntelegi!
Eu nu vroiam să afli adevărul,
eram convins c-atunci o să te pierd,
chiar îmi venea să-mi smulg din cap tot părul,
când mă gândeam că n-o să te mai văd.
Dar tu-ai plecat oricum de lângă mine,
și m-ai lăsat cu sufletul distrus,
doar o-ntrebare-mi bântuie în minte:
poate ai fi rămas de ți-aș fi spus?
Doar o întrebare autor Constantin Sandic
Doar o întrebare
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!