Demonul meu frumos

Unde ești tu, demonul meu?
tu, demonul meu frumos!
sufletu-mi arde mereu ,
pe lumea toată-i gelos .

Ai dispărut fără urmă,
numai amar mi-ai lăsat.
Gândul în minte îmi urlă,
parcă și el e turbat .

Tu, a ispitei splendoare,
aurul meu fermecat...
Ale iubirii izvoare ,
mințile mi-au înecat.

M-ai amăgit cu dulceață,
doar cu venin m-ai hrănit!
Mintea-mi era poate-n ceață
și m-am lăsat păcălit.

Sufletu-mi este-n pojar,
de a ispitei putere.
Ești cel mai mare coșmar,
ești cea mai mare plăcere!

Chiar de-mi va fi și mai greu,
chiar de voi fi chinuit ,
fii lângă mine mereu,
demonul meu iubit .

Demonul meu frumos autor Constantin Sandic