Ghilotina amintirilor...

Prea frumos ar fi fost, adevărat să fie;
N-a fost decât demonic, prefăcut miraj,
Gând negru, fără prea multă filozofie,
Iar sentimentele, piese de anturaj.

Trist și dureros până la nedescris,
Clipele fericirii să fie profanate,
Frumosul vis, fără milă ucis,
Jurămintele toate, dezonorate...

Amintirile vin și vin, nesfârșite herghelii,
Lovind cu imaginile celor trăite;
Pe potecile trecute iarăși revii,
Să vezi speranțe trădate, în van risipite.

Imagini bizare cu regrete te răstignesc,
Plată pentru că n-ai învățat să prețuiești,
N-ai crezut în curatul sentiment omenesc;
Plată pentru că n-ai știut să iubești...

Și vei fi torturat zi de zi fără milă,
Să treci prin focul nedreptăților făptuite,
Să măsori, cât din viață a fost inutilă,
Să simți durerea dorurilor neîmplinite...