De pe-un munte înghețat
curge un râu în vale.
Muntele s-a dezghețat
și e mare jale.
Apa-neacă sate-ntregi,
sate și orașe,
ea distruge-n calea ei
sute, mii de case!
Ea distruge-n față tot,
fără pic de jale.
Fără milă a zdrobit
tot ce-i sta în cale.
Ca o furie nebună
vine, se-nvârtește
și din toată a ei forță,
vine și lovește.
Lumea toată-n disperare,
caută scăpare,
n-au nimic ce să îi pună
furii în cale.
Oamenii au înțeles
cât ei sunt de mici,
în această lume mare,
ei sunt doar furnici.
Potopul autor Constantin Sandic
Potopul
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!