Despre iubire

Tristețea-n suflet mă apasă, sunt obosit de-atâta dor.
Mă uit cât tu ești de frumoasă, iar eu, un simplu visător.

Tu ești o picătură caldă, din ochii mei ce se revarsă,
eu încă sper, poate, vreodată, vei deveni a mea mireasă.

Îmi arde inima ca focul, debusolat de-atâtea gânduri,
nu-mi pot găsi pe lume locul și-ncerc să scriu vreo două rânduri.

Voi scri din nou despre iubire, voi repeta de mii de ori
că tu ești totul pentru mine, nu-mi pasă că sunt ploi, ninsori.

Să crape cerul și să cadă, să cadă peste-acest pământ,
să-se termine tot odată, să fiu strivit și dus de vânt!

Nu vreau nimic, căci fără tine și apa-mi pare-a fi otravă.
Nu înțeleg ce e cu mine, cred c-o să-mi ies din minți degrabă.

Despre iubire autor Constantin Sandic