Forma cuvintelor

Cuvintele, ştii, nu au formă,
Şi dacă zic că e o ploaie,
Ea prea uşor se confundă,
Cu una din proprietățile sale.

Fie e şuvoi sau doar umezeală,
Contextul conturează percepția,
Iar dorințele o condamnă,
Spre o continuă denaturație.

Omul le dă la toate sens,
Sau lipseşte chiar de ultimul strop,
Viața, în fine, e tot un vers,
Iar contextul dictează tot.

Ceea ce cu adevărat contează -
Rostit fiind cuvântul piere,
Deci mai bine contenplează-l,
Păstrând tăcerea.

Dar totuşi, rareori, în rezonanță,
Ca un şuvoi proaspăt de aer,
Umed îți trece pe față,
O adevărată ploie.