Acesta e prețul pe care-l plătesc,
Chiar dacă este prea mare.
Nu eu am ales așa să trăiesc,
Nu-mi place, că veșnic mă doare.
Iar lumea din jur se uită la mine,
Lor parcă și-a râde le vine.
Se uită de sus,zicându-și în sine,
Că viața-i frumoasă,că-i bine.
Nu judec pe nimeni,n-am dreptul s-o fac,
E crucea pe care o duc.
De ce să răspund? Mai bine să tac.
Mai bine mă-ntorc și mă duc.
Nu sunt vinovat,dar parcă contează?
E clar că la nimeni nu-i pasă.
Nu poate-nțelege un om fericit
Pe altul cu lacrimi pe față.
Nu eu am ales autor Constantin Sandic
Nu eu am ales
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!