Prea de mult

Sunt pe lume, sau nu sunt? Nu mai știu dacă exist...
A fost totul prea demult și îmi este foarte trist.

Când se lasă întuneric, sunt bărbat și nu mă tem,
mă prefac că sunt puternic,dar,plângând,prin vis te chem.

Nu e zi și nu-e noapte să nu trec prin amintiri
și să nu te simt aproape, ce păcat că tu nu știi.

Chipul tău parcă dispare, timpul șterge tot ce-a fost,
însă cel mai mult mă doare că trăiesc fără vreun rost.

N-am nimic, căci fără tine totul e pustiu și gol,
când se lasă noaptea-n mine,n-am putere să mă scol...

Prea de mult autor Constantin Sandic