Drag inimii mele

Mi-ai fost tare drag,
Așa cum n-am prea reușit să îndrăgesc pe-altcineva în toată viața mea până acum.
Am o inimă cam încuiată, rece,
Dar ce am simțit pentru tine mi-a încălzit-o,
Până când a început să ardă, să bată mai repejor.

Apoi, am știut, la un moment dat,
Că se întâmplă ceva.
Ceva ce mintea-mi, și mai ales inima, nu putea să accepte,
Și continua să încerce să bată la fel de rapid, cu speranță și-avânt.

A început să mă doară.
O durere neînsemnată, nejustificată credeam,
Dar care ajunse a prinde rădăcini adânci,
Până când inima mea a devenit toată acea durere...
Una de care am scăpat mai apoi greu.
Urma căreia o resimt și acum. Uneori.

Toate pentru că mi-ai fost drag,
Nu doar ochilor, urechilor sau mâinilor,
Ai fost drag inimii mele.


Oare ți-am fost vreodată, cu adevărat, dragă și eu?...