Amprente

Argilă arsă-n foc de sete,
Pe șerpuitele cărări,
Fisuri născute din ispite,
Primești în dar, deși nu ceri.

Se aștern pe față ca pe câmpuri,
Cum brazdele pe holde trec,
Prin umbre din trecute timpuri,
Secate urme din întreg.

Împodobind privirea parcă,
Cu adâncul unui drum trecut,
Tot chipul anii îl încarcă,
Abisul dorului tăcut.

De s-ar întoarce anii iară,
De ar fi să fii de la început,
Ai vrea să treci a doua rară,
Această cale, chip de lut?

Te vor citi apoi - o umbră,
Frânturi de versuri, ruinat.
Din ale vieții tale urme,
Dar tot vei fi apoi uitat.