Ghiocelul

Afară este încă frig,
Și încă este iarnă,
Dar ghioceii înflorind,
Se arată ca o taină.

Prevestitori de bucurii,
Sunt solii primăverii.
Atât de gingași și de fini,
Și plini ca de tăcere.

Pe negru și pe alb - alai,
Răsare-n smocuri verde.
Petrece iarna de pe plai,
Și moartea o petrece.

De aceea capu-i aplecat,
Smerit privind pământul.
Răsare viața din păcat,
Spre cer ridică gândul.

Afara-i încă frig și gol,
Dar el oricum răsare.
Al nemuririi e simbol,
Și a speranței floare.