În somn

Tu ai venit, ești iar aici și pot să te ating,
te-ai așezat în fața mea, să pot să te cuprind.
Dar sufletul îmi este trist, deoarece-nțeleg că dorm,
pentru că pot să te mai văd, numai în vis, prin somn.

Privirea mea se umple-ncet cu lacrimi de durere,
mă uit la tine să te văd, dar nu mai am putere.
Atât de mult vreau să te simt, să-ți simt a ta căldură,
atât de mult vreau să te-ating, să te sărut pe gură.

O, Doamne, cât îmi e de greu, s-o văd atât de-aproape,
s-o văd aici dar să-nțeleg că e așa departe!
Să o ating, dar să n-o simt, s-o văd, să-o aud,
dar să n-o pot strânge la piept, să pot să o sărut.

Mă uit la chipul ei senin, curat precum lumina,
cât de frumos, cât de naiv era ca întodeauna.
Ea mă privea cu așa durere, cu-atâta suferință,
încât vroiam să mă îngrop de viu în neființă!

Frumoasa mea, tu ești aici, dar știu că nu mai ești,
chiar dacă lângă mine stai și-n față mă privești.
Eu te admir,dar cu tristețe…findcă-nțeleg că dorm,
pentru că pot să te mai văd numai prin vis, în somn.

În somn autor Constantin Sandic