Trecutului

Te uită iar în a mea față,
Nu vei vedea în ea nimic,
Nimic din ce a fost o dată,
Ce a fost o dată - a pierit.

De atunci trecut-au râuri peste,
Si peste râuri au trecut,
Ca într-un basm, ca în poveste,
Ca o poveste de demult.

M-am prins în dor ca în zabrele,
Ca după gratii am șezut,
Pân-a muțit, și am prins aievea,
De-a dreptul cele ce-au trecut.

S-au stins de atuncea stele multe,
Și multe altele se-aprind,
Dar nu-i nici una care ar arde
În cinstea dorului nutrit.

El de-a și fost - a fost o farsă,
O glumă poate, fără sens,
Tot prea puțin și nu îmi pasă,
Nu-mi pasă n-orice înțeles.

Deci te încrede prin privire,
Privește până vei vedea,
Nu-i nici o urmă, nici o știre,
Nici strop de umbră-n fața mea.