De ziua femeii

Se spune că, demult, odat’
S-ar fi gândit ei, democraţii,
(Majoritari fiind bărbaţii)
Preocupaţi, ca azi, de stat,

Că n-ar fi rău, vorba aceea,
Ca fapt divers, cotidian,
Din câte zile-s ȋntr-un an,
Să aibe una și femeia,

Iar de atunci, tot democraţii,
An după an, cu mintea lor
Le-au oferit femeilor,
Aceleași drepturi cu bărbaţii,

Ȋncât, mă-ntreb, foarte mirat
Şi nici că-mi arde să fac glume:
Cum poate azi femeia-n lume
Să fie-egală c-un bărbat?!

Spălat, călcat, bucătărie,
Ea are grijă de copii,
Cumpărături, economii,
Ȋn fiecare zi, se știe,

Apoi, de mă gândesc un pic,
Egală, cum zic democraţii,
Are servici, ca toţi bărbaţii,
Chiar de salariul e mai mic,

De aia, doar dintr-un condei,
Făcând o mică socoteală,
Cu noi, femeia nu-i egală,
Ȋntregul an fiind al ei,

Încât, pe a mea Mărioară,
O celebrez, zi după zi
C-un păhărel…de ori ce-o fi,
Din primăvară-n primăvară!

Valeriu Cercel