Cândva luna era doar a noastră

Tu mi-ai zis să te iert, dacă pot,
că iubire-i puțin pentru tine;
tu ai zis să te iert pentru tot ,
să te iert pentru-a noastră iubire.

Am dat foaia și merg înainte.
Tu ai plecat undeva-n departare.
Eu mă rog și azi pentru tine,
doar eu știu că iubirea nu moare.

Undeva, intr-o țară străină,
tu te uiți nopți întregi pe fereastră,
stai privind cu ochii spre lună,
ce cândva era doar a noastră.

Chiar și-acum, în alt capăt de lume,
tu în suflet te simți lângă mine,
încă-n vise rostești al meu nume,
cum și eu mă visez lângă tine.

Tu mi-ai scris ieri o scrisoare,
doar de bine cuvinte erau!
Nu mi-ai scris că încă te doare,
însă lacrimi pe ea se vedeau .

Cândva luna era doar a noastră autor Constantin Sandic