Parfumul tău, femeie...

Din fulgi de amintiri sihastre
Și slut de mâini, te-aș reclădi cu gândul
În tânguirea brizelor albastre
În urma ta e-nmiresmat pământul

Chiar orb de-aș fi, te-aș recunoaște
Din cioburi de lumină ancestrală
Și jocuri de culori celeste
În zbaterea de gânduri abisală

În nebunia grea a lumii
Ce tumultos în inimă se zbate
Poți fi blestem sau poți fi psalmii
Beznă ori seninătate

Într-o zvâcnire de secundă
Voi descuia acest sipet cu cheie
Să simt o zbatere fecundă,
Profundă ca parfumul tău, femeie!