Nimic n-a rămas

Îmi pare rău că niciodată
n-o să mai văd această stea.
E cea mai mândră-n lume fată,
e jalea și durerea mea .

O viață-ntreagă lupt cu mine ,
încerc să mă ridic cumva.
credeam că totul va fi bine ,
că dragostea mă va salva .

Credeam în veșnica iubire ,
speram la bunul Dumnezeu ,
credeam că totul pentru mine ,
va fi, chiar dacă va fi greu.

Dar inima ei e de gheață,
a mea se zbate-ncet, cu greu.
Nu mi-a rămas nici o speranță,
m-a părăsit și Dumnezeu .

În mine nu mai am credință,
iar visele mi le-am uitat,
nici lacrimi nu-mi mai curg pe față
și ele toate-au înghetat.

Nimic n-a rămas autor Constantin Sandic