Autoportret din versuri

Sunt zile când îmi place și pot trăi ceea ce simt,
Și sunt altele când nu pot nimic.
Sunt momente când am impresia că sunt de neînvins și reușesc tot,
Și sunt timpuri când încerc, dar nu-mi izbutește deloc.

Mă gândesc adeseori, închizând ochii
"Ce-ar fi dacă...?"
Și apoi îi deschid brusc și mă trezesc.
"Dacă ar fi, aș ști." Aș simți.
Sunt o umbră a gândurilor mele,
Și tăcerea din spatele vorbelor,
Sunt suspinul de după zâmbetele-mi,
Și sunt strigătul născut din ecou...

Multe poate strânge o inimă de om,
Dar alege să păstreze mai puține,
Toate amintirile sunt șterse acum,
Iar în locul lor mă încăpățânez să așez doar prezentul.

Oare e adevărat ce zice?
Oare îi place de cine sunt?

Sunt un om ce uneori mă simt
Sărac, lipsit de sentimente.
Mă prăbușesc ades, dar mă ridic,
Și-ncerc să urc mai sus de oponențe.

Aș prefera ca și astăzi să fie ieri.
Pentru ieri m-am simțit bine.
Ieri am zâmbit, ieri am citit.
Ieri nu m-am gândit la astăzi ca "mâine".