Gândul

Îmi sopteste rece gândul,
Căci pierdut as fi in noapte.
Și in bezna stralucita,
Dau lumina la o parte.
Nu mai caut vârful vieții,
Și nici lutul din adânc.
Nici lumina dimineții,
Nu mai vreau sa o ating.
Căci cântând la rupte strune.
Aici nu ma mai uimește,
Nici cum soarele apune,
Nici cum luna-n lac privește.
Si de-ar fi să-mi țin cărarea,
Si in ceața sa ma culc.
Vam iubit cum vântul marea,
Cântul ultimului cuc.