Când nu mai ai ce spune,
Când nu mai poți să dai
Din toate îți rămâne
În umbră e să stai.
Acolo singur ești,
Nici locuri nu există
Singurătatea-ncerci,
Să o ceri de ispită.
Răbdarea ai pus-o în pungi,
Iar strofele sunt scrise,
Și a trecut mult timp de-atunci
De când nu mai vezi vise.
Te crezi că ești pierdut
Te lași a fi uitat,
La toate ai fi putut.
O șansă de-ncercat.
Trece o zi, chiar trec și trei,
În liniște și izolare
Intre-a inimii impulsuri grei,
Răzbate o Răsuflare.
Strecoară și dărîmă
Pilonul cel mai slab,
Un cuget de fărâmă,
Din sufletu-i pribeag.
Autor Andrei Cocieri
9.09.2023
ÎN SINE EXILAT..
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!