Sicrie ruginite-n pamânt,
Eroii uitați la chipuri,
Nu se oprește, chemând,
Pământul plin de riduri.
Cuiburi pustii, în văzduh,
Cer o nouă răsuflare.
Nici un semn de Sfântul duh,
Lăsate amorțite-n în uitare.
Doar vântul poartă-n memorii,
Chipuri uitate de mult,
Pierdute-n ascunse comori,
În reguli și-n jocul ocult.
Doar victime și pătimași,
Pe coli vechi, îngălbenite
Cu greu găsești urmași,
În suflete rănite.
Te trezești în funerare,
Zile grele vin și vin,
Ceri în glas cu disperare,
Să adormi în dulce chin.
Plumb în tîmple ca o doză,
Copleșit și amorțit
Din lumânare ca o rază,
Durerea-n suflet a-ncolțit.
Și de-ar fi să evadezi,
Din prezent, în altă lume.
Suferințelor cedezi,
Să te naști, sub alt nume.
Autor Andrei Cocieri
14 mai 2023
Tematic despre consecințele războiului...
FUNEBRU
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!