ARIPILE

Ascunde-ți aripile acum,
Nu vor lăsa ca să zburăm
Piedici pun pe-al nostru drum,
Nici nu ne lasă să visăm.

Se șterg ca norii de pe cer,
Rugăciuni spre căi greșite.
Învăluite de-un mister,
De al lor legi desăvârșite.

Ei cu dispreț privesc și urmaresc,
Cum încercăm să le desfacem
Ale noastre aripi ce doresc,
Precum ca îngeri să ne prefacem.

Orașele ne-absoarbe în mase
De nisipuri de clepsidre.
Și la umbrele de case,
De rășini în cărămide.

Si-n prăpastii de apus,
Și de soartă amăgiți
Nu pe toate ei le-au spus,
Nu de toate-am auzit.

Privim flămânzi spre viitor,
Dar legați de un trecut.
De copacul roditor
Ce demult a dispărut.

Din instinctele străvechi,
Eu - căutam, iar tu - știai,
Că anii inelați în trunchi,
Să-i numeri, trebuie să-l tai.

Timpul e împotriva noastră,
Doar flashback-uri noi păstrăm.
Se decide a noastră soartă
În suflete speranțe conturăm

Dar știu, și cred că clipa va veni,
Cand aripile le vom scoate,
Curați și liberi, vom deveni,
Spre ceruri vom zbura, departe.

Autor Andrei Cocieri
23 mai 2023