Dorul mă biciuie rău
.........................................
Stau și veghez lângă cruce,
La mormântul neschimbat,
Privindu-ți tabloul ce zace...
Și-mi spune că m-ai chemat!
Ești departe, departe de mine,
Și dorul mă biciuie rău.
Vântul, usor când adie,
Lumânarea o stinge mereu.
Sufletu-ți din ceruri veghează
Și dor dacă ți-o fi de mine,
Trimite-ți îngerul de pază
Să-mi vorbească despre tine.
Pân la stele nu ar fi departe
Doar un semn dacă mi-ai da...
Mi-aș țese aripi din mătase
Și la tine aș zbura!
Stau și veghez lângă cruce,
Dar tu nimic nu vrei să-mi spui.
Doar privesc mormântul rece,
De sub cerul albastrui.
De Gheorghe Deniștean
(denygigi)03.08.2023
Îmi rezerv dreptul de autor.
Dorul mă biciuie rău
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!