OMUL CĂLĂTOR

Timpul încet, piatra tocește,
Nisipuri din ele în trecut s-au pierdut,
Om călător în drum se oprește,
La ani de răscruce, puțin încrezut.

Ecoul din suflet încet amurgeşte,
În fața fântânii, înlăuntru oglindești,
Inima liberă în nopți pribegeste,
Clipa perfectă acum o trăiești.

Te apropii sigur cu pașii răzleți,
Spre căi necunoscute până acum
În încercări divine și realizări măreți,
Purcezi ca-n ultimul tău drum.

În liniște admiri apusul recursiv
Și a branistei acustică virgină,
Cu ochi liberi ca de copil naiv,
Te cucerește armonia sa divină.

Ajuns aici pe puntea vieții,
E vârf atins numai de tine,
Enumeri anii tinereții
Ce au plecat, și numai vin.

Autor Andrei Cocieri
11 august 2023