De ochii albaștri nu-mi e frică,
De taina Atlanticului în ei,
Și de atracția puternică
De șoapta valurilor grei.
Nu-mi e frică de ochii verzi,
Ce ca smaraldele strălucesc
Un sentiment ascuns păstrezi,
Pătrund în ei și înnebunesc.
Nu mi-e frică nici de acei căprui,
Curați și intimi mă cuceresc,
Plini ca cerul de pistrui
Precum, stele-n nopți sclipesc.
De ochii negrii mie frică, oare?
Mari, Fierbinți ca niște cărbuni,
Cu farmece de vrăjitoare
Sunt pradă prins în pasiuni.
Autor Andrei Cocieri
19 august 2023
DE OCHII ALBAȘTRI
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
4 Comentarii
Frumoasă poezie. Poate încet, încet descrii întreaga ființă a femeii. Felicitări. Succese.
Mulțumesc frumos pentru apreciere, pentru a descrie femeia trebuie bine cunoscută. Cred, pentru a o cunoaște îmi trebuie o veșnicie
Scuze! Dar nu pot trece cu vederea: ”valurile grei” sau valurile grele?
Mulțumesc Marian pentru atenție la greșeală, o voi corecta.